April 29th, 2010 mihai
Povestea mea de dragoste cu lacul Vija incepe in anul 1998, la o deschidere de sezon la pastrav. Din acel an am bifat ( cu vreo 2 exceptii ) fiecare deschidere de 1 mai la sezonul de pescuit la pastrav.
Fiecare stil de pescuit are particularitatile si frumusetea lui , dar parca pescuitul la pastrav e cam ca Freddy Mercury peste ceilalti : cu o clasa peste.
De vina pot fi acele dimineti la munte , cind la ora 9 scoti aburi dar pe piele simti arsura soarelui, ploile torentiale iscate din senin cind abia ai timp sa iesi pe mal si sa iti pui barca in cap, fosnetul boschetilor din spatele tau care iti mentin fluxul de adrenalina necesar pentru a reactiona la atacul teribil al unui peste obisnuit cu apa rece, curenti repezi , hrana putina sau deloc obisnuita cu statutul de baza a piramidei trofice , si multe alte componente care ( pina a nu aparea “maladia” concursurilor ) de la inceputul anului ma faceau sa visez 1 mai muncitoresc.
Cine a pescuit la Vija a putut recunoaste faptul ca este cel mai atipic lac de pastrav posibil. Si avea pastrav mare. O altitudine relative mica (apa destul de calda si de tulbure), f ingust, uzinare excesiva la baraj (fluctuatile de nivel puteau fi si de cite un metru pina la amiaza), iar faptul ca imprejur avea padure de foioase facea ca in august cind apa se incalzea , putrezeasca patul de frunze de pe fund si si intilnim fenomenul din noiembrie in baltile cu stiuca. Nu mi-a venit sa cred cind am vazut intr-un inceput de august, pastrav grupati la suprafata, cu o acuta si vadita nevoie de oxigen , si cind am simtit in aer acel miros de hidrogen sulfurat.
Si totusi pastravul din acest lac s-a adaptat la toate aceste conditii nedemne statutului sau de peste nobil , a trecut peste atacurile hoardelor de braconieri din Tg Jiu care il casapeau cu boisteni si cu imitatii de icre de somon , a subzistat , iar acum de cind lacul este proprietate privata se intrevad noi sperante pentru pescarii sportivi indragostiti de ansamblul numit pescuit la pastrav cu tot ce are el mai frumos in componenta: dragoste de natura, respect pentru natura, si respect pentru partenerul de intrecere , adica pastravul.
Posted in Pescuit | 2 Comments »
April 29th, 2010 mihai
Iarna grea, inceput de primavara timid.
La fel a fost si inceputul sezonului de pescuit. Ne-am urnit greu , din cauza fitelor iernii si a lipsei vestilor bune dinspre locatiile traditionale.
O iesire timida la Olt dupa stiuca, un prim strapazan nesperat, si cam asta a fost prima iesire de primavara in 2010.
Copilu si Mihai pleznesc un somn intr-o zi care nu spunea nimic
A urmat o iesire la o balta de linga Craiova ( Valea Preajba), unde in urma cu vreo 6 ani am avut super partide la biban. O ciudatenie de balta, invecinata cu un ghiazeu al unei puscarii . In afara de ghiazeu mai sunt si niste gradini de legume si zarzavaturi ale aceleiasi puscarii. Din aceste invecinari a rezultat un ph enorm 9,4 (asemanator cu al sodei de rufe) , verificat de mine in 2005. Nivelul de nitrati , nitriti si fosfati era si el foarte mare din cauza scurgerii de pe versanti a apei cu ingrasamint, si din cauza spalarii in apa baltii a ustensilelor folosite la stropirea manuala cu ingrasamint a gradinilor. Si totusi biban mai exista , drept dovada, am prins cite un biban de peste 500 gr de caciula . Noul Salmo Slider mini a facut diferenta si abia astept sa-l testez in alte conditii.
Au urmat cele 2 tirguri , prilej de a ne reimprospata panoplia de bunatati, si de a ne reintilni cu vechii prieteni si parteneri de concursuri. Gercosan si Mulder erau expozanti, foarte ocupati, dar tot am gasit timp sa vorbim putin si sa ne facem planuri pt urmatoarele iesiri. Cristi a lipsit, isi lipea barca.
Prima iesire, si cea mai asteptata a inceputului de primavara , la Valea Argovei. Apa foarte rece, zapada pe maluri. Am reusit sa mintim citiva strapi la stepi, foarte anemici. Campionul absolut a fost Andrei , care a luat si bucati de peste 2 kg. Mihai a fost ceva mai putin norocos , iar looserul am fost eu cu 3 strapi agatati de burta , din aceasta cauza venind foarte greu mi-au dat impresia ca sunt cel putin cit Gyorg . Cristi a lipsit, avea o delegatie de bulgari .
A urmat antrenamentul la Sarulesti si concursul Ligii Open de la aceeasi balta. Dupa un inceput in forta al lui Mihai cu 6 salai , a urmat o mansa a doua cu ghinion, si desi avea o mare sansa la podium a terminat pe 26. Cu cite 4 salai prinsi in cele 2 manse Cristi a fost cel mai constant si a terminat in puncte, pe locul 16 luiind deja o optiune pt calificarea in Liga Master. Desi a prins mai multi salai (din care 2 i-au murit pe agrafa , din cauza aberantei decizii a AG de a masura pestii la mal), Andrei a ocupat ultimul loc in puncte , 20, aducator si el de sperante pentru Liga Master. Mulder a fost mai ghinionist, el avind si handicapul ca nu s-a putut antrena pe pista de la Sarulesti anul asta. A cistigat detasat , si meritat, Cristi Bunghez de la Paco Spinning Club.
Primul antrenament official la Valea Argovei. Mihai si Andrei intr-o barca, eu si Gerco in alta. Mihai si Andrei au avut termicul si au putut explora sectorul 1 , care indiscutabil e cel mai productive. Au prins binisor la druml scufundat. Eu cu Dan am batut sectorul 2 si am tras concluzii alarmante. Nu e marfa. . Am prins strapi nepunctabili , pe praguri mici, locurile productive nu au dat nimic, jale mare. Cristi a lipsit, a fost in tirg la Romanesti, dupa toale.
Revenim
Posted in Pescuit | No Comments »
February 16th, 2010 mihai
ENVY
Odata cu pescuitul am capatat acest sentiment nerusinos al invidiei fata de pescarii de afara. Pentru cei pe care-i invidiez, tot la ce ravnesc eu tine de normalitate, de pasiune combinata cu munca si cu sacrificii, de orice fel.
ii invidiez pe pescarii care au ape pe care sa mearga cu motoare de 150 Cp, pe pescarii jp care stau imbracati in haine anti ploaie de sute de euro si in adidasi cu “virgula” nike sau cu cele trei liniute veritabile addidas vizibila/e pe laba piciorului, care parca nu sunt la o partida de pescuit, unde iti iei namoale, mizerie si jeg pe tine, ci la o partida de tenis, insirandu-si mii de euro de combouri pe mocheta barcii lor mai scumpe decat masina ta.
Pe vreme buna, in blugi sau pantaloni scurti, in camasute albe de parca ar fi in fata computerului nu pe apa, la mile de mal. Pescuind in geci si sepci roz sau in alte culori stridente, de parca s-ar da jos din barca direct intr-o discoteca din anii ’80.
Si care combina imaginile de pe cele 2 sonare montate in varful barcii(pe langa cel de langa volan) pentru a vedea mis-en-place-ul locului.
Si in nici un film nu se vede momentul eliberarii pestelui, ca si cand ar fi o jignire sa-l filmezi pe pescar ca a dat drumul la peste, acest lucru fiind de atata timp, de la sine inteles.
Sunt atat de invidios pe piticii astia cu par portocaliu incat regret ca vorbesc patru limbi straine si nu m-am ocupat de japoneza, sa inteleg si eu ce dracu’ zic astia 5 minute cand prind un bass de 20 de cm.
Ii invidiez pe cei care in Europa, cu un belly boat pe o apa de 3 ha folosesc ultimele echipamente si tehnici pentru a prinde pesti, dar nu pesti, capturi.
Ii invidiez ca au ape fara plase, fara curent, fara carbid, ape pe care eu pescuiesc de atatia ani. ii invidiez ca nu-si pierd nalucile lor scumpe in plase intinse pe sute de metri.
ii invidiez ca nu se duc pe ape private, unde patronul trage cu plasele cat poate. Ca nu se duc pe ape private unde patronul i-i lasa cu 10 lansete la pestisor si totul la sacosa.
Cati ani lumina sunt intre acesti pescari pasionati si cei pe care-i intalnesc pe malul Oltului dand la parasuta/umbreluta - o inventie venita tot din Asia, care se pare ca produce materiale halieutice pentru toate categoriile sociale.
Il invidiez pe prietenul meu Daniele, care desi pescuieste 99% doar bass, stie cu ce se mananca si celelalte specii de spinning.
Ce inseamna pasiune? Paolo, amicul nostru sarb, care vine la partida de pescuit in Fiatul lui vechi de 500 de euro si scoate din portbagaj 5 combo-uri JDM veritabile si genti ca de crapar pline cu naluci JDM. Si care in doi ani devine campionul proviniciei.
Ii invidiez pe adolescentii Europei, care nu pescuiesc de foame ci se prind in aceasta hora frumoasa si odata injectati nu mai pot/vor sa plece.
Sunt topicuri pe forumurile italienesti care se numesc Made in Japan sau topicuri in care sunt galerii foto pline de pescari ce-si tin captura alaturi de lanseta pozitionata precum o katana.
Asa cum economic suntem in urma grav si din punct de vedere al pescuitului in general, cred ca, pana cand majoritatea celor de pe malul apelor nu va veni la pescuit sa rupa,sa duca ceva acasa, nu vom evolua.
Iar la cum se intrevad lucrurile, se pare ca aceasta criza de care aud la TV, de fapt e pe la noi prin curte de vreo 50 de ani.
Sper ca baiatul meu, daca va fi pescar, sa plece de acasa cu peridocul si sa aiba unde sa se duca.
Posted in Pescuit | 5 Comments »
