Manjesti, acest Amsterdam moldovenesc
Am insirate in fata mea cutiile cu gume. Mi se par atat de multe. Si totusi inaintea unui concurs am impresia ca-mi lipseste ceva. Vine concursul de la Manjesti si se anunta multa iarba, mai multa decat in Olanda.
Asa cum spunea Gyorg, acest Gandalf al Openului, nu e vorba numai de munca(antrenament) ci si de noroc.
In plictisealea iernii, m-apucasem sa tai gume si sa le unesc cu superglue si foc de bricheta, facandu-mi excentricitatile mele. Ma gandesc ca voi da cu ele la partidele mele linistite si neincarcate de ambitie de pe Olt si de pe Dunare, de pe Vale. E si sa vezi, dau cu ele cand “clasicele” nu merg. Si prind.
Si-ncep sa ma intreb daca “ma” risc sa dau cu prajiturelele din bucataria mea in concurs. Mai bine nu, sa merg pe informatiile pe care le-as putea obtine. Nu e cazul sa ma apuc de tunning la concurs.
Vine Manjestiul, the Ganja competition. Anul trecut m-am antrenat si a fost singurul concurs in care am punctat. Dar anul trecut balta era cheala. Acum e napadita cica de o jungla submersa in care pestii stau ascunsi ca cimpanzeii. Am fost la antrenamente cu batranul, vechiul, ancestralul Angherlina. Si vazand configuratia baltii, eu am dat la trena, la guma si la kikade. El a dat la baboi .
Anul asta nu am fost la antrenament; nu am avut timp, bani, dar mai ales dispozitie.
Ce fac? Catalin R imi confirma ca e iarba ca la balamuc si ca a prins la vobler fire-tiger si la “motoroil”. Dar unde sa arunci “motoroilul”? Pe pajiste? In concursul din anul trecut am prins la niste Sawamura mari, motoroil si, la 180 de grade, la niste gume mici split-tail de la Telyaxu - cand scriu acum , nu-mi aduc aminte marca, parca Bobby sau Judy Garland.
Ascult un sfat intelept de la Catalin, ca daca ajung mai devreme sa ma antrenez in afara zonei de concurs, la calugar. Si prind 2 ore de pescuit inaintea unei ploi torentiale care ma face ciuciulete din cauza comoditatii de a cauta haine anti-rain in masina. Si nu prind nimic la motoroil. In schimb am dese prezentari la ALB. De oriscare. Si biba, si marlita, si strap.
Cand a inceput concursul, vantul batea spre malul in care pescuiam, apa tulburandu-se. Dau numai la alb, schimb din cand in cand la alte culori, dar am prezentari si pesti punctabili doar la ALB. As fuma toata iarba din balta caci Cox nu are papadie la el.
Simt niste structuri in stanga barcii, de unde extrasesem un “punctabil”, si lansez un shad Manns de 3,5 cm. Nu sunt atent, am atac, dar pe mono, bibanul inghite jigul + giugea prea adanc. Il scot si deja ii curge sange din branhii. Nasol de tot, mai ales intr-o etapa ca asta unde un peste inseamna atat de mult. Stiu ca nu am cum sa-l punctez, dar sper ca nu e decat suparat ca am eu poprire pe cont de la Boc si il pun in juvelnic alaturi de ceilalti, nu inainte de a incerca sa-l resuscitez cateva minute. Nu sunt George Clooney in “E.R.” asa ca nu prea am succes. Mai pescuiesc timp de trei ore, mai am 2 capturi punctabile, dar baiatul meu sta cu albul burtii catre mine. Trag mereu cu coada ochiului la el. Parca se bronzeaza. Sau parca a tras pe nas.
La masurat aribitrii vor sa-l puncteze pentru ca da din branhii, dar si dupa masurare si eliberare pestele pluteste ca o corabie torpilata, cu pupa in sus. Se aud opinii pro si contra, ca sa puncteze, ca sa nu puncteze. Multumesc, Marius Stanescu pentru opinia ta Pro punctare dar pestele ala era grav de semi-mort. Mirosea a coliva.
Cristi Radu face ce face si necitind manualul de utilizare a juvelnicului, trage de alta ata decat cea indicata in specificatiile tehnice si pierde un biban pretios in drumul spre masurare. Bravo, ba’!
Am iesit bine dupa prima mansa; sa vedem ce e in a doua mansa.
Bineinteles ca vantul bate invers si apa limpede in care s-a prins la “motoroil” in prima mansa e acum tulbure. Ia sa vezi ciudatenie cum eu si Cristi Radu schimbam de pe albul de ieri si dam pe apa asta tulbure la niste viermi “motoroil” dati de Sofonea; si prindem amandoi. Am scapat de gherla. E bine.
Salt juvelnicul in barca, dau forja pana la punctul de masurare si plec sa gasesc altceva. Caut un put/structura/cazemata/ casa de schimb valutar/ ghiseu de bilete etc aflat sub apa si cu ajutorul sonarului il gasesc (plus Stratonov de pe mal, cap compas). Ma mut de 4 ori pana ma simt bine cu pozitionarea si la 5 minute de la ancorare, intep un 26 de cm la acelasi vierme motoroil de la Sofonea - sa traiesti, mai vreau. Nick imi spune ca sunt pe cozonac, dar in afara de bibanul prins, mai am doar un dril cu un crap nervos, care desi mult peste marime, nu puncteaza.
Ma clasez slab in grupa, cu 2 pesti, unde Radu Vlasiu, nesatulul, aduce la mal 11 pesti culesi si colindati pe toata balta. Intru in puncte si asta e tot ce conteaza.
Adaug pe langa ce spune Gyorg cu “antrenamentul”,”norocul”, si adaptabilitatea; sa te misti dupa cum evolueaza lucrurile pe balta.
Cred ca reuseam o pozitionare mai buna decat 9 la general daca revista aparea mai devreme si citeam de la Gyorg “neste” chestii despre locuri, coordonate GPS, Steaua Polara, pixelul albastru si Copii Capitanului Grant. Asa a trebuit sa ma misc cu ce stiam de anul trecut, plus alea mici 2 ore de antrenament la calugar.
De-aia e frumos la concurs!
Leave a Reply