Vija
Povestea mea de dragoste cu lacul Vija incepe in anul 1998, la o deschidere de sezon la pastrav. Din acel an am bifat ( cu vreo 2 exceptii ) fiecare deschidere de 1 mai la sezonul de pescuit la pastrav.
Fiecare stil de pescuit are particularitatile si frumusetea lui , dar parca pescuitul la pastrav e cam ca Freddy Mercury peste ceilalti : cu o clasa peste.
De vina pot fi acele dimineti la munte , cind la ora 9 scoti aburi dar pe piele simti arsura soarelui, ploile torentiale iscate din senin cind abia ai timp sa iesi pe mal si sa iti pui barca in cap, fosnetul boschetilor din spatele tau care iti mentin fluxul de adrenalina necesar pentru a reactiona la atacul teribil al unui peste obisnuit cu apa rece, curenti repezi , hrana putina sau deloc obisnuita cu statutul de baza a piramidei trofice , si multe alte componente care ( pina a nu aparea “maladia” concursurilor ) de la inceputul anului ma faceau sa visez 1 mai muncitoresc.
Cine a pescuit la Vija a putut recunoaste faptul ca este cel mai atipic lac de pastrav posibil. Si avea pastrav mare. O altitudine relative mica (apa destul de calda si de tulbure), f ingust, uzinare excesiva la baraj (fluctuatile de nivel puteau fi si de cite un metru pina la amiaza), iar faptul ca imprejur avea padure de foioase facea ca in august cind apa se incalzea , putrezeasca patul de frunze de pe fund si si intilnim fenomenul din noiembrie in baltile cu stiuca. Nu mi-a venit sa cred cind am vazut intr-un inceput de august, pastrav grupati la suprafata, cu o acuta si vadita nevoie de oxigen , si cind am simtit in aer acel miros de hidrogen sulfurat.
Si totusi pastravul din acest lac s-a adaptat la toate aceste conditii nedemne statutului sau de peste nobil , a trecut peste atacurile hoardelor de braconieri din Tg Jiu care il casapeau cu boisteni si cu imitatii de icre de somon , a subzistat , iar acum de cind lacul este proprietate privata se intrevad noi sperante pentru pescarii sportivi indragostiti de ansamblul numit pescuit la pastrav cu tot ce are el mai frumos in componenta: dragoste de natura, respect pentru natura, si respect pentru partenerul de intrecere , adica pastravul.
May 3rd, 2010 at 5:43 pm
Predescule, poza ta imi reaminteste cum erai cat p-aci sa il joci in picioare pe Gerula ! =))
May 3rd, 2010 at 6:00 pm
da, vere, imi pare rau ca ii dadusem aparatul foto de 5 MP la vremea aia nevesti-mii sa se duca in Spania si am facut poza cu un webcam.
Si nu rade, RAZVANE, ca la noi la Craiova, datu’ cu masina peste oameni nu e ceva neobisnuit, asa ca s-ar puea sa fi avut ceva dreptate in ce am spus :).