May 19th, 2010 mihai
AC/DC
Dupa o perioada agitata la ambele ligi, in care e trebuit sa ma conectez la atmosfera concursurilor , mi s-a ivit o binemeritata si muuuuuultasteptata ocazie sa uit de Daiwa, Shimano, Megabass, Evergreen , Loomis, Ecogear, SSC, LRS, pitici porno si alte tramvaie, si sa fac o cura de Gibson les Paul, Fender Stratocaster, diMarzio, Marshall, Sonor s.a.
Unde altundeva decit la AC/DC? Ce fericire, ce spectacol , pt unul care acum 25 de ani ar fi facut orice pt o caseta ORWO cu Let There Be Rock in concert.
Gigantii nu s-au dezmintit, ce a depins de ei sau de stafful lor a fost PERFECT. Ce a depins de romani a fost ca de obicei mediocru. Mincare confiscata, ingramadeala la toalete, alcool mult ( cum au reusit sa intre cu Alexandrion cind mie mi-au confiscate un strudel nu voi intelege ).
Sunetul a fost perfect, bassul a fost asa cum trebuie sa fie la AC/DC, metronomic si discret (aici e una din marile diferente fata de Iron, prietenii stiu de ce ) , aveam stomacul gol si simteam cum patrund infrasunetele de la bass si toba mare, clasicul Les Paul al lui Angus era viu, Angus nu cinta la chitara ci vorbea cu ea , Brian dovedeste inca odata ca e un demn urmas al lui Bon, iar efectele sonore si pirotehnice m-au proiectat direct in Razboiul din fosta Iugoslavie.
De ce iubim asa mult AC/DC? Pentru ca a reusit sa supravietuiasca unui imens cataclism ( Bon Scott), pentru ca nu s-au abatut niciodata de la drumul heavy metal-ului pur, pentru ca au reusit ca nicio alta trupa sa imbine rockul de calitate cu rockul comercial ( cel mai greu lucru e sa placi si fanilor si criticilor) , pentru ca respecta publicul cum in Romania numai IRIS o mai face si nu in ultimul rind pentru ca la sfirsit a orientat cele 6 tunuri spre Casa Poporului de se rasucea Ceasca la 720 de grade dreapta’mprejur in Ghencea Militar.
Acum 25 de ani nu cred ca visam sa ii vad vreodata live pe Deep Purple, Whitensnake, JUUUUdas Priest, Iron Maiden, AC/DC, Jethro Tull. Ce mi-as mai dori? Poate un Roger Watters, Ozzy, Metallica, restul ( Yes, Sabath ) nu mai sunt sperante. Fareweel Ronnie James Dio !!!!
Gabie
Posted in Pescuit | 2 Comments »
May 16th, 2010 mihai
Si a inceput si Liga Master.
Cu o etapa de care ma temeam foarte mult. M-am antrenat foarte putin anul asta acolo , de fapt o jumatate de zi pe un singur sector. Stiam ca e grava situatia , pesti putini, apatici si de talie mica.
Am avut multe probleme de rezolvat in saptamina dinaintea concursului , masina, bagaje, statie de amplificare, bani ……..
Previziunile meteo erau destul de sumbre, vineri a plouat, a izbucnit o mica furtuna din senin, de ajuns ca sa imprastie efectele organizatorilor, dar am mers mai departe cu sedinta tehnica , unde , in urma tragerii la sorti , am iesit in sectorul 1 iar Gerco San in sect 2.
Simbata la plecarea in mansa am avut norocul sa porneasca torquedo-ul din prima, spre deosebire de altii carora le-a facut fite, si am ajuns primul la “drumul scufundat” unde voiam sa pescuiesc. Din pacate , din cauza faptului ca nu m-am antrenat deloc acolo anul asta, nu l-am nimerit din prima , dar m-am grabit sa ancorez pt a nu pierde locul. L-am vazut pe sideimaging la 30 m in dreapta si am avut confirmarea cind l-am vazut pe Sever si pe 14 pescuind fata in fata si agatind. Am hotarit sa nu ma deplasez pt a nu exista suspiciuni de apropiere la mai putin de 40 m. 30 de minute nu am avut niciun atac in timp ce Sever si 14 mai agatau cite un strap nepunctabil. Am profitat de faptul ca aveam un hotshot de 2.30 m si un tambur cu Sunline de 10 livre, si am montat o cicada Berti, ansamblu de reactie cu care puteam arunca foarte departe si puteam simti atacul pe cap de lanseu . Am aruncat departe, mult in spatele barcii lui Sever si cred ca la a doua aruncare am simtit o stopare pe tractiunea cicadei. Minune, un salau punctabil, si sperantele ma napadeau.
Din pacate nu am reusit sa mai agat nimic punctabil , desi am ramas singur la drum, si apoi am batut tot malul cu casa lui Liviu Tomoioaga, pina la platou si inapoi la “drum”. In ultimele 2 ore durerile de la mina dreapta m-au facut sa ratez intepatura la citeva bucati , am pierdut unul pe drum care , imi place sa cred , parea mai “imbracat” si am dus la masurare unul de 39 cm. Am terminat mansa pe locul 11 intr-o grupa cu multe gherle. Vestile bune pt club veneau dinspre sectorul 2 unde Dan a reusit sa culeaga 3 bucati si sa ocupe un datator de sperante loc 5 pe mansa. Barbosul ne-a iertat.
A urmat Adunarea Generala Extraordinara unde s-au reglat pe jumatate niste conturi si s-au pus la punct pe jumatate niste probleme acute aparute de la ultima AG din ianuarie.
La 20.30 tabara era cam pustie, la 21 erau deja toti la somn sau la cort. Asta e rezultatul progresului, ce sa zic.
Duminica “troposfera” era schimbata , plus ca mansa a inceput cu o ora mai devreme. Norii se prefigurau la orizont, apa era inca foarte linistita, dar nimeni nu se indoia ca vom fi murati. Barbosul ne pedepsea. Iercosan ma dadacise bine in privinta locului unde trebuia sa ajung primul , ajutat de Torquedo of course. Am reusit sa ajung primul pe locul mult visat , iar la mica distanta de mine Sabin , care a nimerit locul din prima , semn ca il cunoastea f bine. A si luat prima bucata la cel mult 5 minute de la primul lanseu. Din pacate pentru el a trebuit sa fuga imediat la masurare pentru ca “marfa” singera puternic. Ramas singur timp de vreo 20 de minute am incercat mai multe culori si forme de gume, si , spre bucuria mea, am avut dovada inca odata ca nu degeaba ne cumparam tone de naluci. Pentru ca vin si momente cind naluca face diferenta. Ca sa scurtez , Ecogear Power Shad Pink Glow 4” a fost “best in show”. Am prins salai nepunctabili la multe gume dar cum montam pink glow, pac salaul punctabil , vorba nemuritorului Toma.
Marfa era chiar sub mine , vedeam pe side imaging o placa de beton si simteam in bat cum bubuie jigul greu de 14 gr. M-a ajutat mult batul imprumutat de Misu Sofonea, un Megabass Destroyer de cast cu care reuseam sa-i scot de sub barca.
In sectorul celalalt Iercosan a impuscat 2 salai suficient pentru un meritat loc 3 datorat constantei si cunoasterii lacului.
Eu am reusit sa termin pe un convenabil loc 8 , loc care obliga pe viitor la mai multa munca in vederea unor clasari similare.
In urma acestei etape am tras niste concluzii antagonice : pe de o parte JDM- urile mele care au facut diferenta, pe de alta parte “mina” lui Iercosan care nu a tinut cont de JDM sau alte fineturi.
Ne vedem la Minjesti.
Posted in Pescuit | 1 Comment »
