Envy
February 16th, 2010 mihaiENVY
Odata cu pescuitul am capatat acest sentiment nerusinos al invidiei fata de pescarii de afara. Pentru cei pe care-i invidiez, tot la ce ravnesc eu tine de normalitate, de pasiune combinata cu munca si cu sacrificii, de orice fel.
ii invidiez pe pescarii care au ape pe care sa mearga cu motoare de 150 Cp, pe pescarii jp care stau imbracati in haine anti ploaie de sute de euro si in adidasi cu “virgula” nike sau cu cele trei liniute veritabile addidas vizibila/e pe laba piciorului, care parca nu sunt la o partida de pescuit, unde iti iei namoale, mizerie si jeg pe tine, ci la o partida de tenis, insirandu-si mii de euro de combouri pe mocheta barcii lor mai scumpe decat masina ta.
Pe vreme buna, in blugi sau pantaloni scurti, in camasute albe de parca ar fi in fata computerului nu pe apa, la mile de mal. Pescuind in geci si sepci roz sau in alte culori stridente, de parca s-ar da jos din barca direct intr-o discoteca din anii ’80.
Si care combina imaginile de pe cele 2 sonare montate in varful barcii(pe langa cel de langa volan) pentru a vedea mis-en-place-ul locului.
Si in nici un film nu se vede momentul eliberarii pestelui, ca si cand ar fi o jignire sa-l filmezi pe pescar ca a dat drumul la peste, acest lucru fiind de atata timp, de la sine inteles.
Sunt atat de invidios pe piticii astia cu par portocaliu incat regret ca vorbesc patru limbi straine si nu m-am ocupat de japoneza, sa inteleg si eu ce dracu’ zic astia 5 minute cand prind un bass de 20 de cm.
Ii invidiez pe cei care in Europa, cu un belly boat pe o apa de 3 ha folosesc ultimele echipamente si tehnici pentru a prinde pesti, dar nu pesti, capturi.
Ii invidiez ca au ape fara plase, fara curent, fara carbid, ape pe care eu pescuiesc de atatia ani. ii invidiez ca nu-si pierd nalucile lor scumpe in plase intinse pe sute de metri.
ii invidiez ca nu se duc pe ape private, unde patronul trage cu plasele cat poate. Ca nu se duc pe ape private unde patronul i-i lasa cu 10 lansete la pestisor si totul la sacosa.
Cati ani lumina sunt intre acesti pescari pasionati si cei pe care-i intalnesc pe malul Oltului dand la parasuta/umbreluta - o inventie venita tot din Asia, care se pare ca produce materiale halieutice pentru toate categoriile sociale.
Il invidiez pe prietenul meu Daniele, care desi pescuieste 99% doar bass, stie cu ce se mananca si celelalte specii de spinning.
Ce inseamna pasiune? Paolo, amicul nostru sarb, care vine la partida de pescuit in Fiatul lui vechi de 500 de euro si scoate din portbagaj 5 combo-uri JDM veritabile si genti ca de crapar pline cu naluci JDM. Si care in doi ani devine campionul proviniciei.
Ii invidiez pe adolescentii Europei, care nu pescuiesc de foame ci se prind in aceasta hora frumoasa si odata injectati nu mai pot/vor sa plece.
Sunt topicuri pe forumurile italienesti care se numesc Made in Japan sau topicuri in care sunt galerii foto pline de pescari ce-si tin captura alaturi de lanseta pozitionata precum o katana.
Asa cum economic suntem in urma grav si din punct de vedere al pescuitului in general, cred ca, pana cand majoritatea celor de pe malul apelor nu va veni la pescuit sa rupa,sa duca ceva acasa, nu vom evolua.
Iar la cum se intrevad lucrurile, se pare ca aceasta criza de care aud la TV, de fapt e pe la noi prin curte de vreo 50 de ani.
Sper ca baiatul meu, daca va fi pescar, sa plece de acasa cu peridocul si sa aiba unde sa se duca.
