Saptamana bassului
July 10th, 2008 admin
Cand iti indeplinesti un vis te simti bine (bine e putin spus). Cand iti indeplinesti 3 vise intr-o saptamina e ca si cand l-ai lua pe Barbos de picior si l-ai tine strans pe toata perioada acelei saptamani.
Am avut aceasta saptamana in luna iulie si toate cele 3 vise au stat sub semnul bassului: bass subtil la concertul cu Whitesnake, bass sumbru la concertul cu Judas Priest, si………..largemouth bass pe un mic lac in nord estul Italiei.
Evident ca largemouth bass e vedeta articolului ce urmeaza.
Impreuna cu Mihai am stabilit niste legaturi in luna aprilie cu un pescar de bass de 26 de ani din Italia, Daniele. Ni s-a ivit ocazia pt luna iulie si, desi Daniele ne spusese sa-l anuntam cu 2 saptamani inainte, am avut placuta surpriza sa raspunda pozitiv apelului nostru facut cu…. 2 zile inainte.
Cand ne-am intalnit cu el ne facuse déjà rost de permise, care costa 26 euro de bucata. Si am mers impreuna intr-un magazin de specialitate, unde ne-a facut cunostiinta cu Paolo, un prieten de-al lui, sarb din Belgrad care, spre surprinderea noastra, vorbea bine romaneste.
Desi le-am aratat, cu mandrie, trusele cu gume, au avut un singur cuvant de spus: “nu prea merga astea, sunt POWER FINESSE”. Le-au sclipit insa ochii la vederea Ecogear-elor, spunandu-ne ca la ei sunt destul de greu de gasit. Ne-au arat ce sa cumparam si deja cred ca facusem o fata ca a lui Arnold la sfarsitul filmului Total Recall: niste viermalai Molix de 15 cm lungime si niste raci Deps cu care in Romania mi-ar fi placut sa sperii fetele nicidecum sa pescuiesc. Evident ca eram neincrezatori si a ramas pe a doua zi sa le aratam ce buni pescari sunt in Romania.
Dimineata, la lac, primul soc: nu avea mai mult de 5000 m patrati. Erau 2 lacuri de fapt, cu aproximativ aceeasi suprafata si acolo am inteles de ce ei pescuiesc numai cu float tube: in primul lac erau maxim 8 locuri de acces si in al doilea tot cam atatea; in rest copaci si stuf des, facand imposibila apropierea de apa.
Al doilea soc: la primul loc de acces se vedeau in apa unul langa altul bassi de la o palma pana la peste 1 kg. Multi. Plus niste crappie cat palma lui Ghita Muresan, ulterior afland ca daca se vad in apa la mal si nu se sperie de apropierea noastra inseamna ca….:”o zi trage, o zi nu trage, azi e ziua cand nu trage”
Al treilea soc: am realizat destul de repede , spre lauda mea, ca trebuie sa uit tot ce stiu despre pescuit la salau, pe fund, la fir multifilament, “finesse” cum spunea Daniele.
Pana la venirea celor doi am prins cativa bassi dar mici, max 300g. Primul bass luat de Mihai, fotografiat pe iarba, rapid pentru ca sangera, avea in gat un offset de 6 si un BTS verde, cea mai mare marime. Mihai a mai luat unul la cel mai mare BTS alb (desi Daniele spunea ca nu mananca decat la culori naturale) de vreun kg.
Al patrulea soc: a atacat un monstru la 3 m de mine, de am dus mana la inima si la jugulara sa-mi iau pulsul, asa de rau a plesnit apa. Am reusit sa vad un cap si l-am evaluat la vreo 2 kg. Niciodata nu am vazut asemena atac si asemena plesnitura.
Pe la prinz a venit Daniele si Paolo, Daniele cu float tube, Paolo lasandu-l acasa pentru a sta cu noi pe mal sa ne arate skipping. Nu mai pescuise de pe mal de 2 ani.
Al cincilea soc: Paolo avea la el 6 Temujinuri dintre care a luat cu el 3 de cast si unul cu o capotata Daiwa si se plimba cu toate in mana pe mal. Daniele avea Megabass, dar deja inima mea era in mare stress asa ca nu m-am mai uitat atent la toate betele lui. Cand l-am intrebat de ce cara dupa el pe mal, printre ragalii si craci, toate cele 4 lansete, Paolo ne-a explicat: pai o lanseta de crank, una de topwater, una de Carolina si una de Texas rig, ce nu e de inteles? Dadeau numai cu Sunline mono de 14 livre. Cand am vazut tehnica skipping am realizat ca la multifilament de 15 livre e imposibil sa pescuiesti asa. Paolo a zis ca nu da dupa cei care se vad pt ca acolo nu ataca decit cei pana in 300 de gr si chiar asa era.
Al saselea soc: tehnica skipping. Toti am dat cu o piatra plata in apa si am numarat cite salturi face pana sa intre definitiv in apa. Dar ca sa dai cu o lanseta de cast, paralel cu malul, la 0,5 m maxim de mal, pe sub o salcie ale carei crengi mai aveau 5 cm pana sa intre in apa si sa reusesti sa strecuri acei viermalai pe sub crengi pana in partea cealalta era prea mult. Evident dadeau numai cu offset si ingropau varful 2 mm in guma. La prima atingere a apei tamburul mulinetei de cast facea o mica peruca dar dadeau cu frana de pe tija tamburului un pic mai stransa si monofilamentul gros le permitea sa traga lejer afara de pe tambur cei 2 m care se incurcau. Cautau toate crengile cazute in apa si numai acolo lansau fie din float tube, fie de pe mal. Trusa lor continea in afara de acei viermi molix, niste jiguri anti bradis Decoy sau Keitech, cu skirt siliconic pe 
care montau raci si soparle (lizards), voblere cat mai fat si mai agresive si niste ratuste de silicon care faceau un scandal imens la suprafata apei. De fapt erau niste imitatii uriase de broasca de la Deps, Deps Basirisky Frog. Bag mana in foc ca daca la Gostile dai cu acele ratuste o saptamana, nu mai prinde nimeni nimic pe tot lacul.
L-am filmat pe Paolo strecurand un Deps pe sub 5 m patrati de crengi, pt ca peste o saptamana cred ca mi-ar fi si mie greu sa mai cred ca am vazut cu ochii mei asa ceva, daramite sa mai am pretentia sa ma creada cineva.
Al saptelea soc: 2 peturi aruncate pe mal si un pescar italian care a luat acasa un bass de max 300 de grame. Ufff, mi s-a mai daramat un mit.
Din pacate Paolo si Daniele au spus ca asta e o zi in care nu vrea sa manince si ca singura perioada in care vom prinde ceva mai frumos va fi de la 8 seara pana se intuneca. Ciudat e ca un peste asa de puternic si agresiv este totusi foarte selectiv si mofturos.
Dupa atatea socuri, marea captura nu a venit, poate pentru a ma proteja, din cauza unui ultim soc: o furtuna, “temporale” cum zicea Daniele, care l-a zburat de pe lac cu ciambellino (float tube) si cu fulgi cu tot. Sunt convins ca fulgerul adora lansetele sale Megabass, atent stivuite pe float tube, asa ca a fugit imediat la strigatele si claxoanele noastre, si cam aici s-a terminat ziua de pescuit la bass , pe care o consider o mare si frumoasa experienta chiar daca nu l-am prins, inca, pe EL.
Concluzii, istorie si date tehnice.
Daniele mi-a spus ca bassul a fost adus din America in 1954 si ca 50% din pescarii tineri italieni cred ca a fost adus din Japonia si ca nu exista decat firme japoneze producatoare de scule. Pentru ei, americanii, ca si pescari nu exista, crezand ca nu au traditie in pescuit si nici firme producatoare de echipament
I-am invitat in Romania incercind sa le fac capul mare cu salaul. Au parut interesati , pana cind m-au intrebat cum ataca. Cand le-am spus ca in unele cazuri trebuie sa stai cu ochii pe fir sa vezi daca se misca o palma si ca atunci inseamna ca a fost un atac, le-a disparut brusc luminita din ochi. In tomana se duc la lacul Baccarac din Mexic, unde greutatea medie a bassilor este de 10 livre.
Concluzia trasa de mine: bassul este un peste puternic, spectaculos, care nu ataca, nu ciupeste, nu musca. EL inghite. Toate exemplarele prinse aveau in gat toate nalucile indiferent ca era ecogear BTS de 6 inci, vierme Molix de 15 cm sau raci Deps de 5 inci. De asemenea, o naluca prinzatoare este Senko-ul de la Gary Yamamoto, care cade intr-o maniera deosebit de atragatoare. In 80 % din cazuri, la pescuitul din float tube spre si sub maluri, nu lesteaza naluca.
Este in varful lantului trofic in orice balta, de aceea nu cred ca ar fi indicata aclimatizarea lui in Romania, fie si in incinte inchise. S-ar gasi destui “populatori” care ar pescui si baga la traista cateva exemplare ca sa le arunce apoi in ape deschise. Daniele mi-a spus ca bassul a adus somnul (stapanul lacului pina in 1984 cind au adus bassul acolo) din acel lac in pragul extinctiei.
Rock is not dead
Daniele
Paolo
Text - Gabi
