Open break.
July 26th, 2010 mihaiCum Openul e in pauza pana la Valea Argovei, ne mai facem un pic de cap, de genul:
Manjesti, acest Amsterdam moldovenesc
June 28th, 2010 mihaiAm insirate in fata mea cutiile cu gume. Mi se par atat de multe. Si totusi inaintea unui concurs am impresia ca-mi lipseste ceva. Vine concursul de la Manjesti si se anunta multa iarba, mai multa decat in Olanda.
Asa cum spunea Gyorg, acest Gandalf al Openului, nu e vorba numai de munca(antrenament) ci si de noroc.
In plictisealea iernii, m-apucasem sa tai gume si sa le unesc cu superglue si foc de bricheta, facandu-mi excentricitatile mele. Ma gandesc ca voi da cu ele la partidele mele linistite si neincarcate de ambitie de pe Olt si de pe Dunare, de pe Vale. E si sa vezi, dau cu ele cand “clasicele” nu merg. Si prind.
Si-ncep sa ma intreb daca “ma” risc sa dau cu prajiturelele din bucataria mea in concurs. Mai bine nu, sa merg pe informatiile pe care le-as putea obtine. Nu e cazul sa ma apuc de tunning la concurs.
Vine Manjestiul, the Ganja competition. Anul trecut m-am antrenat si a fost singurul concurs in care am punctat. Dar anul trecut balta era cheala. Acum e napadita cica de o jungla submersa in care pestii stau ascunsi ca cimpanzeii. Am fost la antrenamente cu batranul, vechiul, ancestralul Angherlina. Si vazand configuratia baltii, eu am dat la trena, la guma si la kikade. El a dat la baboi .
Anul asta nu am fost la antrenament; nu am avut timp, bani, dar mai ales dispozitie.
Ce fac? Catalin R imi confirma ca e iarba ca la balamuc si ca a prins la vobler fire-tiger si la “motoroil”. Dar unde sa arunci “motoroilul”? Pe pajiste? In concursul din anul trecut am prins la niste Sawamura mari, motoroil si, la 180 de grade, la niste gume mici split-tail de la Telyaxu - cand scriu acum , nu-mi aduc aminte marca, parca Bobby sau Judy Garland.
Ascult un sfat intelept de la Catalin, ca daca ajung mai devreme sa ma antrenez in afara zonei de concurs, la calugar. Si prind 2 ore de pescuit inaintea unei ploi torentiale care ma face ciuciulete din cauza comoditatii de a cauta haine anti-rain in masina. Si nu prind nimic la motoroil. In schimb am dese prezentari la ALB. De oriscare. Si biba, si marlita, si strap.
Cand a inceput concursul, vantul batea spre malul in care pescuiam, apa tulburandu-se. Dau numai la alb, schimb din cand in cand la alte culori, dar am prezentari si pesti punctabili doar la ALB. As fuma toata iarba din balta caci Cox nu are papadie la el.
Simt niste structuri in stanga barcii, de unde extrasesem un “punctabil”, si lansez un shad Manns de 3,5 cm. Nu sunt atent, am atac, dar pe mono, bibanul inghite jigul + giugea prea adanc. Il scot si deja ii curge sange din branhii. Nasol de tot, mai ales intr-o etapa ca asta unde un peste inseamna atat de mult. Stiu ca nu am cum sa-l punctez, dar sper ca nu e decat suparat ca am eu poprire pe cont de la Boc si il pun in juvelnic alaturi de ceilalti, nu inainte de a incerca sa-l resuscitez cateva minute. Nu sunt George Clooney in “E.R.” asa ca nu prea am succes. Mai pescuiesc timp de trei ore, mai am 2 capturi punctabile, dar baiatul meu sta cu albul burtii catre mine. Trag mereu cu coada ochiului la el. Parca se bronzeaza. Sau parca a tras pe nas.
La masurat aribitrii vor sa-l puncteze pentru ca da din branhii, dar si dupa masurare si eliberare pestele pluteste ca o corabie torpilata, cu pupa in sus. Se aud opinii pro si contra, ca sa puncteze, ca sa nu puncteze. Multumesc, Marius Stanescu pentru opinia ta Pro punctare dar pestele ala era grav de semi-mort. Mirosea a coliva.
Cristi Radu face ce face si necitind manualul de utilizare a juvelnicului, trage de alta ata decat cea indicata in specificatiile tehnice si pierde un biban pretios in drumul spre masurare. Bravo, ba’!
Am iesit bine dupa prima mansa; sa vedem ce e in a doua mansa.
Bineinteles ca vantul bate invers si apa limpede in care s-a prins la “motoroil” in prima mansa e acum tulbure. Ia sa vezi ciudatenie cum eu si Cristi Radu schimbam de pe albul de ieri si dam pe apa asta tulbure la niste viermi “motoroil” dati de Sofonea; si prindem amandoi. Am scapat de gherla. E bine.
Salt juvelnicul in barca, dau forja pana la punctul de masurare si plec sa gasesc altceva. Caut un put/structura/cazemata/ casa de schimb valutar/ ghiseu de bilete etc aflat sub apa si cu ajutorul sonarului il gasesc (plus Stratonov de pe mal, cap compas). Ma mut de 4 ori pana ma simt bine cu pozitionarea si la 5 minute de la ancorare, intep un 26 de cm la acelasi vierme motoroil de la Sofonea - sa traiesti, mai vreau. Nick imi spune ca sunt pe cozonac, dar in afara de bibanul prins, mai am doar un dril cu un crap nervos, care desi mult peste marime, nu puncteaza.
Ma clasez slab in grupa, cu 2 pesti, unde Radu Vlasiu, nesatulul, aduce la mal 11 pesti culesi si colindati pe toata balta. Intru in puncte si asta e tot ce conteaza.
Adaug pe langa ce spune Gyorg cu “antrenamentul”,”norocul”, si adaptabilitatea; sa te misti dupa cum evolueaza lucrurile pe balta.
Cred ca reuseam o pozitionare mai buna decat 9 la general daca revista aparea mai devreme si citeam de la Gyorg “neste” chestii despre locuri, coordonate GPS, Steaua Polara, pixelul albastru si Copii Capitanului Grant. Asa a trebuit sa ma misc cu ce stiam de anul trecut, plus alea mici 2 ore de antrenament la calugar.
De-aia e frumos la concurs!
AC / DC
May 19th, 2010 mihaiAC/DC
Dupa o perioada agitata la ambele ligi, in care e trebuit sa ma conectez la atmosfera concursurilor , mi s-a ivit o binemeritata si muuuuuultasteptata ocazie sa uit de Daiwa, Shimano, Megabass, Evergreen , Loomis, Ecogear, SSC, LRS, pitici porno si alte tramvaie, si sa fac o cura de Gibson les Paul, Fender Stratocaster, diMarzio, Marshall, Sonor s.a.
Unde altundeva decit la AC/DC? Ce fericire, ce spectacol , pt unul care acum 25 de ani ar fi facut orice pt o caseta ORWO cu Let There Be Rock in concert.
Gigantii nu s-au dezmintit, ce a depins de ei sau de stafful lor a fost PERFECT. Ce a depins de romani a fost ca de obicei mediocru. Mincare confiscata, ingramadeala la toalete, alcool mult ( cum au reusit sa intre cu Alexandrion cind mie mi-au confiscate un strudel nu voi intelege ).
Sunetul a fost perfect, bassul a fost asa cum trebuie sa fie la AC/DC, metronomic si discret (aici e una din marile diferente fata de Iron, prietenii stiu de ce ) , aveam stomacul gol si simteam cum patrund infrasunetele de la bass si toba mare, clasicul Les Paul al lui Angus era viu, Angus nu cinta la chitara ci vorbea cu ea , Brian dovedeste inca odata ca e un demn urmas al lui Bon, iar efectele sonore si pirotehnice m-au proiectat direct in Razboiul din fosta Iugoslavie.
De ce iubim asa mult AC/DC? Pentru ca a reusit sa supravietuiasca unui imens cataclism ( Bon Scott), pentru ca nu s-au abatut niciodata de la drumul heavy metal-ului pur, pentru ca au reusit ca nicio alta trupa sa imbine rockul de calitate cu rockul comercial ( cel mai greu lucru e sa placi si fanilor si criticilor) , pentru ca respecta publicul cum in Romania numai IRIS o mai face si nu in ultimul rind pentru ca la sfirsit a orientat cele 6 tunuri spre Casa Poporului de se rasucea Ceasca la 720 de grade dreapta’mprejur in Ghencea Militar.
Acum 25 de ani nu cred ca visam sa ii vad vreodata live pe Deep Purple, Whitensnake, JUUUUdas Priest, Iron Maiden, AC/DC, Jethro Tull. Ce mi-as mai dori? Poate un Roger Watters, Ozzy, Metallica, restul ( Yes, Sabath ) nu mai sunt sperante. Fareweel Ronnie James Dio !!!!
Gabie
Master 2010 - Valea Argovei
May 16th, 2010 mihaiSi a inceput si Liga Master.
Cu o etapa de care ma temeam foarte mult. M-am antrenat foarte putin anul asta acolo , de fapt o jumatate de zi pe un singur sector. Stiam ca e grava situatia , pesti putini, apatici si de talie mica.
Am avut multe probleme de rezolvat in saptamina dinaintea concursului , masina, bagaje, statie de amplificare, bani ……..
Previziunile meteo erau destul de sumbre, vineri a plouat, a izbucnit o mica furtuna din senin, de ajuns ca sa imprastie efectele organizatorilor, dar am mers mai departe cu sedinta tehnica , unde , in urma tragerii la sorti , am iesit in sectorul 1 iar Gerco San in sect 2.
Simbata la plecarea in mansa am avut norocul sa porneasca torquedo-ul din prima, spre deosebire de altii carora le-a facut fite, si am ajuns primul la “drumul scufundat” unde voiam sa pescuiesc. Din pacate , din cauza faptului ca nu m-am antrenat deloc acolo anul asta, nu l-am nimerit din prima , dar m-am grabit sa ancorez pt a nu pierde locul. L-am vazut pe sideimaging la 30 m in dreapta si am avut confirmarea cind l-am vazut pe Sever si pe 14 pescuind fata in fata si agatind. Am hotarit sa nu ma deplasez pt a nu exista suspiciuni de apropiere la mai putin de 40 m. 30 de minute nu am avut niciun atac in timp ce Sever si 14 mai agatau cite un strap nepunctabil. Am profitat de faptul ca aveam un hotshot de 2.30 m si un tambur cu Sunline de 10 livre, si am montat o cicada Berti, ansamblu de reactie cu care puteam arunca foarte departe si puteam simti atacul pe cap de lanseu . Am aruncat departe, mult in spatele barcii lui Sever si cred ca la a doua aruncare am simtit o stopare pe tractiunea cicadei. Minune, un salau punctabil, si sperantele ma napadeau.
Din pacate nu am reusit sa mai agat nimic punctabil , desi am ramas singur la drum, si apoi am batut tot malul cu casa lui Liviu Tomoioaga, pina la platou si inapoi la “drum”. In ultimele 2 ore durerile de la mina dreapta m-au facut sa ratez intepatura la citeva bucati , am pierdut unul pe drum care , imi place sa cred , parea mai “imbracat” si am dus la masurare unul de 39 cm. Am terminat mansa pe locul 11 intr-o grupa cu multe gherle. Vestile bune pt club veneau dinspre sectorul 2 unde Dan a reusit sa culeaga 3 bucati si sa ocupe un datator de sperante loc 5 pe mansa. Barbosul ne-a iertat.
A urmat Adunarea Generala Extraordinara unde s-au reglat pe jumatate niste conturi si s-au pus la punct pe jumatate niste probleme acute aparute de la ultima AG din ianuarie.
La 20.30 tabara era cam pustie, la 21 erau deja toti la somn sau la cort. Asta e rezultatul progresului, ce sa zic.
Duminica “troposfera” era schimbata , plus ca mansa a inceput cu o ora mai devreme. Norii se prefigurau la orizont, apa era inca foarte linistita, dar nimeni nu se indoia ca vom fi murati. Barbosul ne pedepsea. Iercosan ma dadacise bine in privinta locului unde trebuia sa ajung primul , ajutat de Torquedo of course. Am reusit sa ajung primul pe locul mult visat , iar la mica distanta de mine Sabin , care a nimerit locul din prima , semn ca il cunoastea f bine. A si luat prima bucata la cel mult 5 minute de la primul lanseu. Din pacate pentru el a trebuit sa fuga imediat la masurare pentru ca “marfa” singera puternic. Ramas singur timp de vreo 20 de minute am incercat mai multe culori si forme de gume, si , spre bucuria mea, am avut dovada inca odata ca nu degeaba ne cumparam tone de naluci. Pentru ca vin si momente cind naluca face diferenta. Ca sa scurtez , Ecogear Power Shad Pink Glow 4” a fost “best in show”. Am prins salai nepunctabili la multe gume dar cum montam pink glow, pac salaul punctabil , vorba nemuritorului Toma.
Marfa era chiar sub mine , vedeam pe side imaging o placa de beton si simteam in bat cum bubuie jigul greu de 14 gr. M-a ajutat mult batul imprumutat de Misu Sofonea, un Megabass Destroyer de cast cu care reuseam sa-i scot de sub barca.
In sectorul celalalt Iercosan a impuscat 2 salai suficient pentru un meritat loc 3 datorat constantei si cunoasterii lacului.
Eu am reusit sa termin pe un convenabil loc 8 , loc care obliga pe viitor la mai multa munca in vederea unor clasari similare.
In urma acestei etape am tras niste concluzii antagonice : pe de o parte JDM- urile mele care au facut diferenta, pe de alta parte “mina” lui Iercosan care nu a tinut cont de JDM sau alte fineturi.
Ne vedem la Minjesti.
Vija
April 29th, 2010 mihai
Povestea mea de dragoste cu lacul Vija incepe in anul 1998, la o deschidere de sezon la pastrav. Din acel an am bifat ( cu vreo 2 exceptii ) fiecare deschidere de 1 mai la sezonul de pescuit la pastrav.
Fiecare stil de pescuit are particularitatile si frumusetea lui , dar parca pescuitul la pastrav e cam ca Freddy Mercury peste ceilalti : cu o clasa peste.
De vina pot fi acele dimineti la munte , cind la ora 9 scoti aburi dar pe piele simti arsura soarelui, ploile torentiale iscate din senin cind abia ai timp sa iesi pe mal si sa iti pui barca in cap, fosnetul boschetilor din spatele tau care iti mentin fluxul de adrenalina necesar pentru a reactiona la atacul teribil al unui peste obisnuit cu apa rece, curenti repezi , hrana putina sau deloc obisnuita cu statutul de baza a piramidei trofice , si multe alte componente care ( pina a nu aparea “maladia” concursurilor ) de la inceputul anului ma faceau sa visez 1 mai muncitoresc.
Cine a pescuit la Vija a putut recunoaste faptul ca este cel mai atipic lac de pastrav posibil. Si avea pastrav mare. O altitudine relative mica (apa destul de calda si de tulbure), f ingust, uzinare excesiva la baraj (fluctuatile de nivel puteau fi si de cite un metru pina la amiaza), iar faptul ca imprejur avea padure de foioase facea ca in august cind apa se incalzea , putrezeasca patul de frunze de pe fund si si intilnim fenomenul din noiembrie in baltile cu stiuca. Nu mi-a venit sa cred cind am vazut intr-un inceput de august, pastrav grupati la suprafata, cu o acuta si vadita nevoie de oxigen , si cind am simtit in aer acel miros de hidrogen sulfurat.
Si totusi pastravul din acest lac s-a adaptat la toate aceste conditii nedemne statutului sau de peste nobil , a trecut peste atacurile hoardelor de braconieri din Tg Jiu care il casapeau cu boisteni si cu imitatii de icre de somon , a subzistat , iar acum de cind lacul este proprietate privata se intrevad noi sperante pentru pescarii sportivi indragostiti de ansamblul numit pescuit la pastrav cu tot ce are el mai frumos in componenta: dragoste de natura, respect pentru natura, si respect pentru partenerul de intrecere , adica pastravul.
Meniu
Arhiva
Categorii
- Castigatori etape TAvP (2)
- Echipament custom (2)
- Pescuit (43)
- Tehnica (1)
Linkuri
Meta
PARTENERI MEDIA
